Prieteni buni, dusmani aprigi

Autorii vorbesc despre lumea sociala in care copiii isi formeaza personalitatea, isi confirma unii altora abilitatile si calitatile, isi ofera suport si confort emotional, despre nevoia lor profunda de prieteni, despre rivalitati si agresivitate. Primele caramizi ale capacitatii copilului de a socializa sunt puse de parinti in primii ani de viata, in mod paradoxal, in cele mai intime momente ale relatiei dintre ei. In prieteniile lor cele mai apropiate copiii reiau modelul de atasament pe care l-au construit cu adultii din viata lor in acesti ani. Insa in grupul social, copiii trec prin faze succesive de explorare si intelegere a regulilor, exersare a puterii sociale, si prin aceasta inclusiv a cruzimii, prin cautari de sine, descoperirea sexualitatii si relatii romantice. Copiii isi sunt unii altora cei mai buni prieteni si cei mai aprigi dusmani. Isi stiu slabiciunile si isi masoara fortele, se evalueaza in permanenta pe ei insisi dupa standardele grupului si ii judeca pe ceilalti, chiar si pe adulti, conform regulilor nescrise perpetuate de acesta.

Intre aceste pagini se ascunde o marturie calda a celor mai semnificative momente din viata sociala a copiilor. Autorii vorbesc despre a avea incredere in abilitatile copiilor nostri de a negocia situatii dificile, dar si despre nevoia de a le fi aproape si permanent conectati la viata lor emotionala, sesizand si intervenind in momentele de criza. Cartea priveste si spre scoli si profesori si indeamna la proactivitate, empatie si caldura umana: adevarata siguranta este psihologica si emotionala si aceasta nu e oferita de camerele de supraveghere si agentii de paza postati la intrare. Intelegand viata sociala a copiilor, modul in care emerge si evolueaza, vom putea oferi copiilor confortul emotional necesar stabilirii unor relatii autentice de prietenie si respect reciproc si vom creste copii sociabili, abili si empatici.