Costul uceniciei

Costul uceniciei, penultima carte antuma a lui Dietrich Bonhoeffer, constituie o analiza lucida a harului ieftin, caracterizat de autor drept “dusmanul de moarte al bisericii noastre”. Desi profund ancorata in realitatile sumbre ale Germaniei interbelice, analiza necrutatoare a autorului si-a depasit cu mult epoca, intrand, astfel, in repertoriul spiritualitatii crestine fara varsta.

Harului ieftin (principala maladie spirituala care il preocupa), Bonhoeffer ii opune fara ezitare harul costisitor — “chemarea lui Hristos, pentru care ucenicii parasesc mrejele si Il urmeaza”. Cu referire la aceasta chemare, Bonhoeffer scria, in mod profetic: “Cine paseste pe drumul uceniciei se supune mortii lui Isus, isi da viata lui mortii. […] Fiecare chemare a lui Hristos duce la moarte.” Desigur, autorul avea in vedere “omorarea omului nostru vechi”, care are loc prin chemarea facuta de Isus, dar, pentru el, afirmatia s-a dovedit adevarata nu doar la nivel launtric, ci si la nivelul intregii sale existente: Bonhoeffer a pasit el insusi in partasia martiriului, fiindca a refuzat radical compromisul cu regimul national-socialist aflat la putere in Germania.

“Costul uceniciei”, scrisa in mare parte sub forma unui comentariu la Predica de pe Munte, respira o mare prospetime spirituala, datorita faptului ca, in viata autorului, harul si ucenicia s-au ingemanat indisolubil. Bonhoeffer scrie cu fervoare, polemizand, nu de putine ori, cu establishment-ul teologic al vremii sale. Retorica sa nu este insa un exercitiu al teologului “de fotoliu”, ci expresia pasiunii ucenicului care a primit harul costisitor.

Un comentariu deosebit de apreciat al Predicii de pe Munte, avand ca tema centrala diferenta dintre harul ieftin si harul costisitor — “chemarea lui Hristos, pentru care ucenicii parasesc mrejele si Il urmeaza”.